|
IEEE 802.11n, cunoscut ca şi 802.11n, este un standard de reţea wireless, care utilizează mai multe antene pentru a creşte viteza de transfer a datelor. Scopul introducerii acestui standard este creşterea transferului de date în comparaţie cu standardele anterioare (802.11a şi 802.11g). A avut loc o creştere importantă a transferului maxim de date: de la 54 Mb/s la 600 Mb/s (mega-biţi pe secundă). Standardul 802.11n poate fi utilizat în două intervale de frecvenţă: 2,4 GHz sau 5 GHz. |
|
MIMO este o tehnologia, care utilizează mai multe antene pentru transmiterea coerentă a unei cantităţi mai mari de informaţii decât este posibil utilizând o antenă simplă. O modalitate de a realiza acest lucru este utilizarea tehnologiei b>SDM (Spatial Division Multiplexing), în care mai multe fluxuri de date independente sunt transmise în mod simultan într-un singur canal spectral. Tehnologia MIMO SDM permite creşterea semnificativă a transferului ca şi număr de fluxuri separate de date, dar fiecare flux necesită o antenă atât în cadrul emiţătorului cât şi a receptorului. În plus, tehnologia MIMO necesită un convertor propriu şi un transformator analog-digital (ADC), pentru fiecare antenă MIMO, care sunt destul de scumpe în comparaţie cu sistemele non-MIMO. |
|
Numărul de fluxuri paralele de date este limitat de numărul minim de antene utilizate pe ambele părţi ale conexiunii. Cu toate acestea, conexiunile radio individuale de multe ori limitează adiţional numărul de fluxuri spaţiale care pot transfera date nerepetitive. |
|
Presupunând că parametrii de funcţionare sunt identici în comparaţie cu reţeaua 802.11g (ajungând la 54 Mb/s într-un singur canal de 20 MHz de la o antenă), reţeaua 802.11n poate ajunge la 72 Mb/s (într-un singur canal de 20 MHz de la o antenă). Viteza 802.11n poate creşte până la 150 Mb/s cu ajutorul a două canale 20 MHz în mod 40 MHz, dacă nu apar interferenţe de emisie de tip Bluetooth, microunde sau alte surse Wi-Fi din zonă. Dacă se folosesc mai multe antene, transferul 802.11n poate ajunge până la 288Mb/s în mod 20 MHz folosind patru antene sau 600 Mb/s în mod 40 MHz folosind patru antene. |
|
Transferul de date la o viteză de 600 Mb/s este disponibil în cadrul a patru fluxuri spaţiale, folosind un singur canal cu spectrul de 40 MHz. Diferite tipuri de modulare şi codare sunt definite în cadrul standardelor şi au fost salvate în schema de modulare şi codare (MCS – Modulation and Coding Scheme). Pentru a atinge eficienţa maximă 802.11n se recomandă o reţea curată 5 GHz. Banda 5 GHz are un potenţial sporit datorită canalelor radio care nu se suprapun şi a interferenţei reduse în raport cu banda 2,4 GHz. |
|
Banda de 2,4 GHz este destul de aglomerată. În cazul 802.11n există posibilitatea de dublare a transferului pentru un canal de 40 MHz, ceea ce permite aproximativ dublarea transferului de date. |
|
Certificarea de bază 802.11n se aplică pentru canalele cu frecvenţa 20 MHz şi 40 MHz. Pentru maximum două fluxuri spaţiale, transferul este de la 144,4 Mb/s la un canal de 20 MHz şi 300 Mb/s la un canal 40 MHz (cu distanţa de protecţie scurtă). |
