Tranziţia către televiziunea digitală terestră (DVB-T2) în România cât şi în alte ţări europene se află la un punct de răscruce. Canalele analogice continuă să fie disponibile chiar dacă lună de lună apar noi transmiţătoare şi multiplexe DVB-T2. Deşi în cele mai multe dintre cazuri recepţia DVB-T2 nu necesită înlocuirea sistemului de antenă utilizat pentru televiziunea analogică, practica demonstrează exact opusul. Înlocuirea este de cele mai multe ori necersară din cauza puterii mici de transmisie a emiţătoarelor digitale în perioada de tranziţie şi a existenţei concomitente atât a programelor digitale cât şi analogice. Astfel, în fiecare zi, o nouă locuinţă trebuie să îşi modernizeze sistemul de antenă.
Deci, vom încerca acum să răspundem la întrebarea: ce antenă îmi trebuie pentru recepția posturilor digitale DVB-T2?
Desigur, această întrebare nu poate un răspuns univoc. Reuşita instalării noului sistem de antenă va putea fi garantată, în fiecare caz, doar de către un instalator profesionist, care, folosindu-se de experienţă şi de instrumente de măsură corespunzătoare, va alege soluţia optimă pentru fiecare locaţie. Persoanele care cumpară antene pe cont propriu ar trebui, cel puţin, să o arunce o privire la acoperişurile clădirilor din vecinătate şi să se intereseze despre situaţia locatarilor care recepţionează deja televiziune digitală terestră.
Parametrii de antenă necesari pentru recepţia corectă a transmisiilor digitale depinde de mai mulţi factori-cheie:
- distanţa până la emiţător(are),
- puterea emiţătorului/emiţătoarelor,
- înălţimea antenei de emisie,
- directivitatea antenei,
- profilul terenului (obstacole naturale şi create de om pe traseul dintre antena de emisie şi instalaţia de antenă pentru recepţie),
- mediul de transmisie (spaţiu liber, mediu urban, etc).
Aflarea distanţei de la emiţător şi puterea de emisie
Aceste informaţii se pot afla în mai multe moduri. Mai multe detalii despre recepţia DVB-T2 găsiţi pe dvbt.ro sau pe dvbtmap.eu.
Lista de canale și posturi TV disponibile în format digital o găsiți aici
Printr-un click pe hartă se alege locaţia dorită:
Harta, vedere generală
Folosind cursorul din stânga se poate modifica scala hărţii iar apoi se poate stabili cu exactitate poziţia punctului de recepţie:
Perspectivă detaliată – poziţia zonei pentru recepţie
După selectarea locaţiei, se apasă butonul de jos:
Va fi prezentată o listă a transmiţătoarelor împreună cu multiplexurile distribuite de acestea, în ordine de la cel mai apropiat la cel mai îndepărtat, relativ la locaţia selectată. Elementele de pe listă sunt marcate cu una dintre culorile:
- verde – șanse mari de recepție stabilă;
- portocaliu – semnal fluctuant, recepția nu poate fi garantată;
- roșu – recepția este aproape imposibilă.
Totodată, serviciul informează utilizatorul despre faptul că distanţă până la emiţător şi puterea acestuia de emisie nu sunt singurele determinante ale unei recepţii bune:
Recepţia stabilă depinde de mulţi factori. Trebuie să se ia în considerare şi profilul terenului, înăltimea antenei de emisie, câştigul antenei de recepţie, sensibilitatea tunerului/receptorului.
Tabelele următoare împreună cu informaţiile obţinute despre multiplexurile disponibile pot fi folosite pentru alegerea unei antene corespunzătoare. Ele sunt oferite doar în scopuri orientative – deoarece recepţia semnalelor radio este influenţată de mai mulţi factori, nu se poate garata 100% că selecţia unei antene dintre cele prezentate vă va asigura o recepţie fără probleme în fiecare locaţie şi pe distanţele indicate.
După consultarea tabelelor, se poate ajunge la următoarele concluzii:
- pentru zona Lacul Tei este suficientă o antena A1112
- depinzând de locatia din Bucureşti se poate de asemenea opta pentru o antena mai mică A0315
- pentru imprejurimile apropiate ale Bucureştiului se poate merge pe setul A0024
- pentru locaţiile aflate mai departe (Buftea, Snagov, Pantelimon etc.) se recomandă deja trecerea la A1911
Antenă cu sau fară amplificator?
Marea majoritate a antenelor listate în tabelele de mai sus pot fi folosite cu un preamplificatoar LNA montat în cutia destinată buclei de simetrizare. Unele dintre ele sunt vândute cu preamplificatorul cu câştig ridicat LNA-177 B4009: A1615, A2665, A2675. Altele pot fi echipate cu unul dintre următoarele preamplificatoare (achiziţionate separat): LNA-101 B4007 (15 dB), LNA-169 B4008 (24 dB), LNA-177 B4009 (30 dB). Primele două modele pot fi montate şi pe antenele A1615, A2665 şi A2675, pentru a reduce câştigul mare al B4009, în eventualitatea unor probleme cauzate de amplificarea excesiva a semnalului.
În cazul în care situaţia nu o impune, este recomandată evitarea utilizării preamplificatoarelor pentru recepţia semnalelor de tip DVB-T2. Uzul acestora depinde în principal de puterea de emisie a transmiţătorului şi distanţă până la acesta. În cazul unei distanţe mai mari de 40 de kilometri şi a unui emiţător de putere mică, un preamplificator poate fi absolut neceasar. Mediul înconjurător are, de asemenea, un impact puternic asupra nivelului de semnal – zone urbane cu densitate mare, păduri etc. Uneori, antena recepţionează un semnal reflectat (nu există vizibilitate directă între antena de emisie şi cea de recepţie) – şi în această situaţie, un preamplificator poate fi, de asemenea, necesar.
Dar în cazul antenelor de bandă largă cu reflectoar de tip plasă?
Multă lume spune că acest tip de antene de bandă largă nu sunt potrivite pentru recepţia semnalelor digitale. Cu toate acestea, în practică, este dovedit faptul că antenele de bandă largă cu reflector de tip plasă pot fi folosite cu succes în acest scop iar eventualele probleme care pot apărea nu sunt cauzate de deschiderea mare a lobului principal ci de slaba calitate a preamplificatorului folosit (fără protecţie RF, zgomot ridicat produs de câştig ridicat).
Deci, înainte de a cumpăra o antenă nouă cu directivitate ridicată, trebuie verificată posibilitatea recepţiei semnalelor DVB-T2 cu antena existentă. Sunt şi cazuri în care schimbarea antenei este obligatorie dar, în zonele urbane dense, unde probabilitatea recepţiei de semnale reflectate este mare, directivitatea sporită a acestor antene va face dificilă recepţia unei singure surse de semnal.
Acoperirea şi directivitatea antenei de emisie
Puterea mare de emisie şi distanţa relativ mica până la emiţător nu garantează o recepţie corectă a semnalului DVB-T2. Factorul decisiv poate fi şi directivitatea antenei de emisie. Un exemplu – un multiplex poate fi transmis folosind o antenă direcţională spre o zonă urbană, în timp ce altul este transmis utilizând o antenă omnidirectională în scopul de a acoperi întreaga zonă din jurul transmiţătorului. Acesta este motivul pentru care apar frecvent probleme cu recepţia unui multiplex de către rezidenţi unei anumite zone.
Serviciul care poate ajuta utilizatorii în selecţia finală a unei antene adecvate este dvbtmap.eu deoarece oferă:
- locaţia unui număr mare de emiţătoare DVB-T2 din Europa, împreună cu conţinutul lor (multiplexuri)
- zonele pe care acestea le deservesc
- informaţii despre relieful dintre emiţător şi receptor
Pagina de start a serviciului dvbtmap.eu. Site-ul poate fi folosit în mai multe limbi (croată, cehă, engleză, germană, maghiară, poloneză). Opţiunea „Hartă de acoperire” prezintă nivelul de semnal teoretic pentru un emiţător selectat din lista de pe partea dreaptă a paginii.
 |
 |
Un exemplu de „Hartă de acoperire” pentru emiţătoarele cu antenă omnidirecţională MUX1 şi direcţională MUX3. Este de remarcat faptul că, în cazul transmiţătorului cu antenă direcţională multe zone din imediata vecinătate a acestuia nu au acoperire de semnal. În aceste locaţii, este necesară verificarea posibilităţii recepţiei unui alt emiţător sau chiar a recepţiei unui semnal reflectat.
Distanţa şi profilul terenului
Ultimul lucru care poate fi verificat înainte de a cumpăra o antenă este relieful dintre emiţător şi antena de recepţie. Acest lucru este deosebit de important atunci când se doreşte recepţia unui semnal de la un emiţător aflat la mare distanţă. Chiar dacă emiţătorul este de mare putere, unele obstacole ce intersectează linia dreaptă imaginară dintre transmiţător şi receptor pot reduce intensitatea semnalul. În acest caz, nici cea mai bună antenă nu este de folos – trebuie căutate alte opţiuni.
Pentru a verifica profilul terenului dintre emiţător şi locul de recepţie se apelează din nou la serviciul dvbtmap.eu dar de această dată la opţiunea map distance.
Alegând din listă un emiţător iar apoi selectând pe hartă locaţia de recepţie, va fi afişată distanţa şi relieful terenului dintre cele două puncte. La calculul graficului se ia în considerare înălţimea la care este poziţionată antena de emisie pe turn.
Exemplu de relief – nu există obstacole între transmiţător şi receptor
Exemplu de relief – obstacole între transmiţător şi receptor care pot bloca recepţia