Atunci când se alege un model de cameră, suntem de obicei interesaţi de posibilitatea de adaptare la diferite condiţii de funcţionare. Desigur, modelele mai complexe au mai multe setări pe când dispozitivele mai simple păstrează anumiţi parametrii ficşi. Pentru profita din plin de setările posibile, vă rugăm să consultaţi manualele de utilizare. În acest articol se discută despre o serie de setări tipice, ce au un impact asupra calităţii imaginii, atât pozitiv cât şi negativ. Astfel de cunoştinţe sunt utile pentru obţinerea celor mai bune rezultate pentru camera respectivă. Impactul pe care il au schimbarea setărilor camerei vor fi demonstrate pentru camerele ACTI, însă regulile se aplică tuturor tipurilor de camere de la diferiţi producători.
Principalul parametru care descrie calitatea unei imagini este rezoluţia sa. Aceasta oferă informaţii despre câte puncte formează imaginea totală. Desigur, cu cât rezoluţia este mai mare, cu atât calitatea imaginii este mai bună şi suprafaţa ce poate fi monitorizată creşte. Acest lucru presupune însă o lăţime de bandă mai mare şi o creştere a volumului de date înregistrate. Rezoluţiile tipice sunt: CIF (320 x 240), VGA (640 x 480), D1 (720 x 576), SXGA (1280 x 1024), UXGA (1600 x 1200).
Acest parametru specifică numărul de cadre ce sunt generate şi transmise într-o secundă. Cu cât numărul e mai mare cu atât mişcările sunt mai fluente. Sistemul de televiziune PAL a adoptat ca standard o rată de 25 de cadre/secundă, suficientă pentru material video fluent şi fără sacadare chiar şi în cazul mişcărilor rapide. Totuşi, datorită restricţiilor în ceea ce priveşte lăţimea de bandă, în sistemele de supraveghere video sunt folosite deseori rate între 5 şi 10 fps care sunt suficiente. Desigur, sunt cazuri aparte ce necesită rate mai mari, de până la 100 fps, dar astfel de soluţii nu sunt foate des întâlnite. Rate de cadre mai reduse sunt folosite pentru monitorizarea mulţimilor, cele mai mari (25 FPS) sunt folosite pentru comportamentului indivizilor , iar cele mai mari rate sunt utilizate pentru monitorizarea proceselor rapide (teste NCAP, numărare de bani).
Un aspect foate important al unei camere de supraveghere IP îl reprezintă tipul de compresie video. Acesta arată nivelul tehnologic al camerei. Cu cât compresia este mai bună, cu atât lăţimea de bandă utilizată scade – lucru valabil şi pentru calitate. Formatele populare de compresie video sunt MJPEG (ce reprezintă un şir de imagini JPEG ) şi MPEG-4 (crearea de imagini complete odată la câteva cadre şi reîmprospătarea lor până la apariţia unei imagini noi). Cea mai nouă şi complexă compresie este H.264 (MPEG-4 sau MPEG-4 AVC), un standard de compresie bazat pe compensarea mişcării. Acesta conţine un set de caracteristici noi ce permit compresia video mult mai eficientă decât standardele anterioare precum prezicerea multi-imagine, inter-imagine şi codarea macro-bloc fără pierderi. În practică, „căştigul” metodei H.264 în comparaţie cu MPEG-4 ASP este de 30 %.
Această funcţie reprezintă abilitatea unei camere de a compensa luminozitatea subiecţilor cu o cantitate mare de lumină de fundal .Fără această opţiune ar fi imposibil să se observe detalii ale subiecţilor. Compensarea luminii de fundal constă în ajustarea câştigului camerei pentru a îmbunătăţi expunerea subiecţilor ce sunt în faţa unei surse de lumină puternice. Astfel se poate identifica prim-planul dar odată cu acest lucru, fundalul creşte în luminozitate.
Aceasta caracteristică a senzorului de imagine a fost introdusă relativ recent. Aceasta extinde acţiunea BLC-ului. Datorită funcţionării bazate pe analiza expunerii unei singure celule, în acelaşi timp pot fi iluminate elementele mai întunecate şi invers. Imaginea procesată în acest mod permite vizualizarea clară a detaliilor atât în prim plan cât şi în fundal.
Aceasta este o funcţie ce influenţează interpretarea culorilor de către cameră, mai exact toate culorile în funcţie de culoarea „alb”. În modul automat, punctul de referinţă este reprezentat de cel mai luminos punct din imagine. Deoarece camera monitorizează deseori o zonă unde cel mai luminos punct nu este chiar alb, culorile imaginii sunt departe de cele considerate reale. Soluţia o reprezintă redarea culorilor corespunzătoare unei iluminări artificiale, precum şi salvarea setărilor camerei pentru un tipar de alb.
Această funcţie permite o creştere în sensibilitate şi funcţionarea în condiţii slabe de lumină. Totuşi, trebuie amintit că toate amplificările semnalului duc la mărirea nivelului de zgomot. De aceea nivelul AGC trebuie să fie setat cu grijă, prin încercări repetate.
Reprezintă posibilitatea de a extinde timpul de expunere a imaginii pe senzor. Acest lucru este foarte util în zone cu lumină slabă, deoarece o expunere mai lungă se traduce într-o imagine mai luminoasă. Totuşi, acest lucru nu este lipsit de dezavantaje. Problema o reprezintă blurarea elementelor dinamice din imagine. Acest lucru se datorează faptului că obiectele se mişcă semnificativ pe durata expunerii iar în acelaşi timp sunt reproduse. O altă limitare importantă o reprezintă rata de cadre a camerei – timpul de deschidere nu poate depăşi timpul unui cadru.
Compresia JPEG are un dezavantaj – generează blocuri cu textură nedorită. Acest lucru duce la aparaiţia unor forme ciudate în imagine. Efectul este vizibil mai ales în scenele întunecate. Soluţia acestei probleme este reducerea clarităţii imaginii. Prin reducerea acestui parametru, se poate elimina zgomotul cauzat de compresie. Desigur, o reducere prea mare va rezulta în o imagine neclară.
Camerele moderne IP oferă multe opţiuni de reglare ale parametrilor de funcţionare. Mecanismele folosite în dispozitive le permit acestora să opereze în aproape toate mediile. Calitatea imaginii obţinute depinde de asemenea de îndemânarea instalatorului. Vă rugăm să ţineţi cont că producătorul prezintă parametrii în cazul unor condiţii stabilite care sunt tipice pentru un anumit model. În condiţii actuale, instalatorul poate îmbunătăţi calitatea imaginii. Totuşi, se întâmplă ca în unele cazuri, instalatori mai neexperimentaţi să înrăutăţească imaginea la un nivel care poate duce la suspiciunea că acea cameră este defectă. De aceea, dacă setările implicite sunt satisfăcătoare, nu este necesară schimbarea acestora. În orice caz, schimbările parametrilor trebuie făcute cu mare grijă.