|
Nuanţa de lumină depinde de impresiile subiective, la fel cum se întâmplă în cazul sunetului, mirosului, gustului sau al simţului tactil.
|
|
Aceste senzaţii apar ca urmare a stimulilor care acţionează asupra creierului uman şi care excită receptorii. În receptori apar impulsuri nervoase, care transmit aceste senzaţii către creier. Senzaţia de culoare sau nuanţă este resimţită prin excitarea foto-receptorilor de către undele optice de o anumită lungime.
|
|
Strict asociată cu aceasta este temperatura culorii , exprimată în grade Kelvin [K], care caracterizează culoarea luminii lămpii.
|
|
Mai jos se găseşte clasificarea care descrie temperaturile nuanţelor şi impresiile de nuanţă corespunzătoare:
|
|
||||
|
nuanţa (eng. Hue) – semnifică lungimea de undă optică. Senzaţiile observate se clasifică în modul următor: indigo, albastru, verde, galben, portocaliu, roşu.
|
|
Saturaţia (eng. Saturation) – dacă la lungimea de undă a culorii vom adăuga mai multă lumină albă, vom obţine o lungime de undă identică, dar nuanţele vor fi mai palide.
|
|
Luminozitatea (eng. Brightness) – pentru a efectua schimbarea nuanţei, este posibilă micşorarea fasciculului de lumină, de ex, prin deplasarea sursei de lumină de la suprafaţa observată. Atunci nu se va schimba nici nuanţa, nici saturaţia, dar lumina recepţionată va fi din ce în ce mai slabă. Aceasta este luminozitatea.
|