În cadrul alimentatoarelor cu transformator, elementul responsabil pentru schimbarea tensiuni este transformatorul. Este un element compus dintr-un miez, peste care se aplică bobinajul principal și apoi bobinajul secundar, care sunt executate de obicei din sârmă de cupru. Alimentarea de la rețea este redusă la valoarea necesară datorită efectului de inducție electromagnetică, adică a trecerii câmpului magnetic între bobinajul principal și cel secundar. Aceste bobinaje sunt separate galvanic, deci nu au o conexiune electrică comună. În funcție de numărul de straturi ale bobinajului primar al transformatorului față de cel secundar, transformatoarele pot micșora sau crește tensiunea.
|
Alimentatoarele cu transformator se clasifică la modul următor: nestabilizate i stabilizate.
|
|
În cadrul alimentatorului nestabilizat (fig. 1) se includ transformatorul (a), sistemul de rectificare Graetz (b) și condensatorul pe post de filtru de ieșire (c).
|
Tensiunea este mai întâi micșorată de transformator până la valoarea necesară. Apoi – cu ajutorul rectificatorului dublu care este prevăzut cu patru diode, tensiunea este rectificată. Ca urmare, indiferent de sensul de trecere al curentului alternativ de intrare, la ieșire acesta va circula numai în același sens. Tensiunea obținută este departe de tensiunea continuă ideală, din cauza pulsaților puternice. Acestea sunt eliminate folosind condensatorul pe post de filtru, ceea ce nivelează trecerea tensiunii.
|
Alimentatorul cu transformator stabilizat (în linie) nu diferă în construcție față de cel nestabilizat, singurul element specific fiind sistemul adițional de stabilizare a tensiunii (Fig. 2).
|
|
Sistemul de reglare (d) indicat în schemă este responsabil pentru menținerea tensiunii de ieșire la același nivel, independent de solicitarea alimentatorului sau de variațiile tensiunii de ieșire. În plus, în funcție de coeficientul de atenuare a pulsațiilor, stabilizatorul poate adițional să niveleze tensiunea. Totuși, acest rol este îndeplinit în principiu de către condensatoare. În funcție de clasa alimentatorului se utilizează mai multe stabilizatoare, cel mai des sub forma unor circuite integrate.
|
|
Cu cât alimentatorul este de o calitate mai bună, cu atât tensiunea de ieșire este mai aproape de cea ideală.
|
Spre diferență de alimentatoarele impuls – alimentatoarele cu transformator se caracterizează printr-o eficiență mult mai mică, adică raportul de putere de ieșire față de puterea preluată este mult mai mic (la nivel de 40-50%). Acest fapt rezultă din construcția transformatorului, a materialelor folosite și a utilizării transformatorului, în care o parte a puterii se pierde ireversibil sub forma căldurii emise. Clar că aceste alimentatoare se caracterizează printr-o greutate și dimensiuni sporite față de alimentatoarele impuls cu parametri asemănători. Această caracteristică se oglindește și în preț, care – în cazul alimentatoarelor cu transformator este mult mai mare. Un alt minus este și faptul că transformatorul „la mort” (adică fără a fi conectat la niciun fel de receptor) preia totuși un anumit curent, care poate atinge chiar și 20% din curentul nominal al alimentatorului.
|
Printre beneficiile alimentatoarelor cu transformator se numără mai ales rezistența sporită la suprasolicitare și scurtcircuitare. Construcția simplă a acestora face ca avariile să fie cât mai rare. Din acest motiv sunt deseori utilizate la alimentarea centralelor de alarmă. Un punct forte este și nivelul redus de interferențe, aceste echipamente fiind deseori utilizate în cadrul diferitelor tipuri de amplificatoare – de exemplu pentru antene.
|
Un exemplu al acestui tip de echipament este alimentatorul 12V/100MA/S-TAT, disponibil în oferta companiei Delta (fig. 4).
|
Fig. 4. Alimentator cu transformator stabilizat 12V/100MA/S-TAT
|