Din cauza formei miezului, fibrele optice se pot clasifica în plate – printre care se diferențiază cele în bandă și bifrigente (formante), și cilindrice.
|
Cea mai simplă fibră optică platăse compune din trei straturi, dintre care cel central are un coeficient de refracția mai mare decât straturile exterioare. Propagarea luminii în strat este limitată într-o singură direcție sau în două – în cazul fibrelor optice cu bandă. Fibrele optice sunt utilizate printre altele în laserele cu semiconductori sau în sistemele integrate de fotonică.
|
|
Fibrele optice cilindrice cu simetrie în cerc sunt fabricate dintre-u miez învelit cu o căptușeală cu un coeficient de refracție mai mic. Totul este acoperit cu o căptușeală din lac și materiale sintetice, ceea ce asigură atât o durabilitate mecanică mai bună cât și o rezistență sporită la condițiile externe.
|
|
Fibrele optice cilindrice se utilizează oriunde aveți nevoie de o transmisie rapidă și fără pierderi a unor cantități sporite de date, atât în echipamentele de telecomunicații cât și în aparatura științifică sau procesele industriale.
|
În tabelul nr 1 au fost prezentate probele de sistematizare a fibrelor optice în baza corespondențelor dintre fibra conductoare (miezul) și cea protectoare (ecranul). Această sistematică a fost propusă în anul 1978 de către profesorul B. Paszkowski în cadrul publicației Fibrele optice.
|
În telecomunicații și în sistemele multimedia sunt utilizate de obicei numai trei tipuri de fibre optice, care diferă prin diametrul miezului: 9μm – unimodală și 50μm și 65μm – multimodale. Diametrul cel mai des utilizat pentru căptușeală este identic, fiind de 125μm.
|