Tab. 1. Diferențele între protocoalele IPv4 și IPv6 în domeniul concepțiilor de bază, a funcțiilor IP și a utilizării adreselor IP
| Descrierea |
IPv4 |
IPv6 |
| Adresa |
Lungimea: 32 de biți (4 baiți). Se compune din partea de rețea și partea de host, care depinde de clasa adresei. În funcție de biții de la început sunt definite mai multe clase de adrese: A, B, C, D și E. Numărul total de adrese IPv4 este de 4 294 967 296. |
Lungimea: 128 de biți (16 baiți). Arhitectura de bază presupune 64 de biți pentru numărul rețelei și 64 de biți pentru numărul hostului. Partea de host din adresa IPv6 (sau fragmentul acesteia) deseori este introdusă din adresa MAC sau alt identificator al interfeței. În funcție de prefixul subrețelei, protocolul IPv4 are o arhitectură mai complicată decât IPv4. Numărul de adrese IPv6 este de 1028 (79 228 162 514 264 337 593 543 950 336) de ori mai mare decât numărul de adrese IPv4. Adresa IPv6 sub formă de text arată în felul următor: xxxx:xxxx:xxxx:xxxx:xxxx:xxxx:xxxx:xxxx, unde fiecare simbol x este un număr hexazecimal reprezentat pe 4 biți. În forma de text a adresei se poate introduce o singură dată simbolul de două puncte duble (::), care indică orice număr de biți cu valoare zero. de exemplu adresa ::ffff:10.120.78.40 este adresa IPv6 reconstituită în baza adresei IPv4. |
| Acordarea de adrese |
Adresele inițiale erau acordate de către clasa rețelei. Intervalul de adrese a fost micșorat, au fost create cote mai mici cu ajutorul metodei CIDR. Numărul de adrese acordate țărilor și instituțiilor nu este echilibrat. |
Acordarea se află încă în faza de început. Atât grupul executiv IEFT, cât și comisia IAB au recomandat ca în primul rând pentru fiecare organizație, locuință sau unitate să fie acordată lungimea prefixului subrețelei /48. Aceasta permite organizației 16 biți pentru realizarea subrețelei. Spațiul pentru adresare este îndeajuns de mare pentru ca fiecare persoană din lume să utilizeze propria lungime a prefixului subrețelei / 48. |
| Durata de viață a adresei |
Această concepție nu se aplică pentru adresele de tip IPv4, în afara celor care au fost acordate folosind protocolul DHCP. |
Adresele IPv6 au două durate de viață: cea preferată și cea validă; durata preferată de viață este întotdeauna mai scurtă sau egală cu durata validă de viață. |
| Masca adresei |
Aceasta este folosită la separarea părții de rețea de partea de host. |
Nefolosită (vezi: Prefixul adresei). |
| Prefixul adresei |
Uneori aceasta este folosit la separarea părții de rețea de partea de host. |
|
| Protocolul ARP |
Protocolul ARP (Address Resolution Protocol) este utilizat în cadrul protocolului IPv4 la refacerea adresei fizice, de exemplu a adresei MAC sau a adresei conexiunii asociate cu adresa IPv4. |
Protocolul IPv6 activează această funcție în cadrul protocolului IP ca parte a algoritmului de configurare automată și fără stare a adreselor și descoperirea vecinilor cu ajutorul protocolului ICMPv6. De aceea nu există nimic de genul ARP6. |
| Domeniul de acoperire al adresei |
Concepția nu se aplică în cazul adreselor singulare. Există intervale de adrese private și bucla de revenire; în afară de acestea toate celelalte adrese sunt globale. |
În cadrul protocolului IPv6 raza adresei constituie o parte a arhitecturii acestuia. Adresele singulare au definite două domenii de acoperire: locale și globale; adresele de grup au 14 domenii de acoperire. Alegerea adresei implicite pentru locația de origine și cea terminală include domeniul de acoperire în cadrul contului. Zona domeniului de acoperire este o instanță a domeniului de acoperire din cadrul rețelei. Ca și consecință, uneori adresele IPv6 trebuie introduse manual sau asociate cu identificatorul de zonă. |
| Tipurile de adrese |
Adresele IPv4 pot fi împărțite în trei tipuri de bază: singulare, de grup și de broadcast. |
Adresele IPv6 pot fi împărțite în trei tipuri de bază: singulare, de grup și generale (anycast). |
| Urmărirea comunicației |
Instrumentele de urmărire a comunicațiilor permit colectarea datelor detaliate de urmărire a pachetelor TCP/IP (și altele), care ajung în sistem și sunt trimise de acesta. |
La fel se procedează și în cazul protocolului IPv6. |
| Configurarea |
Pentru comunicarea cu alte sisteme, sistemele noi instalate trebuie configurate, adică trebuie să li se acorde adrese IP și trasee. |
Configurarea este opțională și depinde de funcționalitatea așteptată. Protocolul IPv6 poate fi utilizat cu orice fel de adaptor Ethernet și se pornește cu ajutorul interfeței cu buclă. Interfețele IPv6 se configurării automat folosind sistemul algoritmului de configurare automată și fără stare a adreselor IPv6. De asemenea, interfața IPv6 poate fi configurată și manual. Din acest motiv sistemul va putea comunica cu alte sisteme IPv6, locale sau aflate la distanță, în funcție de tipul de rețea și de faptul dacă a fost instalat sau nu un router IPv6. |
| Sistemul DNS |
Aplicațiile acceptă denumirile hosturilor, după care utilizează sistemul DNS pentru a obține adresa IP. |
La fel se procedează și în cazul protocolului IPv6. Deservirea protocolului IPv6 utilizează tipul de record AAAA (A cvadruplu) și căutarea inversă (IP-pe-denumire). Aplicația poate alege singură dacă va accepta adresele IP din cadrul sistemului DNS (sau le va refuza) și apoi poate utiliza (sau nu) protocolul IPv6 pentru comunicare. |
| Protocolul DHCP |
Protocolul DHCP se folosește la obținerea dinamică a adreselor IP și a altor date despre configurație. |
Implementarea protocolului DHCP este inclusă în server și nu deservește protocolul IPv6. Totuși, este disponibilă implementarea serverului ISC DHCP. |
| Protocolul FTP |
Protocolul FTP permite trimiterea și recepționarea de fișiere în cadrul rețelelor. |
La fel se procedează și în cazul protocolului IPv6. |
| Fragmente |
Când pachetul este prea mare pentru segmentul următor al conexiunii prin care este transmis, acesta poate fi împărțit de către hostul sau routerul care îl trimite în fragmente mai mici. |
În cazul protocolului IPv6 fragmentarea poate avea loc numai în cadrul nodului sursă, iar conectarea ulterioară numai în cazul nodului țintă. Se folosește antetul cu extensia fragmentării. |
| Tabelul de hosturi |
Tabel configurabil care definește asociațiile adreselor de Internet cu denumirile hosturilor. Tabelul este utilizat de către programul care traduce denumirile conexiunilor înaintea de căutarea DNS. |
La fel se procedează și în cazul protocolului IPv6. |
| Protocolul ICMP |
Este utilizați în cadrul protocolului IPv4 pentru transmiterea informațiilor despre rețea. |
La fel se întâmplă și în cazul protocolului IPv6; totuși protocolul ICMPv6 are în plus câteva funcții noi. Au fost adăugate noi tipuri și coduri care deservesc descoperirea vecinului precum și funcții derivate. |
| Protocolul IGMP |
Protocolului IGMP este utilizat de către routerele IPv4 pentru găsirea hosturilor care doresc să primească traficul de rețea pentru o anumită grupă și – prin intermediul hosturilor IPv4 – pentru informarea routerelor IPv4 despre programele existente care observă transmisia. |
Protocolul IGMP a fost înlocuit în cadrul protocolului IPv6 de către protocolul MLD (Multicast Listener Discovery). Protocolul MLD funcționează aproape la fel ca protocolul IGMP din cadrul protocolului IPv4, dar utilizează protocolul ICMPv6, adăugând câteva tipuri de valori ICMPv6 caracteristice pentru MLD. |
| Antetul IP |
Lungime variabilă în intervalul 2 până la 60 de biți, în funcție de prezența opțiunii IP. |
Lungime variabilă până la 40 de biți. Nu există niciun fel de opțiuni pentru antetul IP. În general antetul protocolului IPv6 este mai simplu decât antetul protocolului IPv4. |
| Opțiunile pentru antetul IP |
La antetul IP pot fi adăugate mai multe opțiuni (înaintea antetului stratului de transport). |
Antetul protocolului IPv6 nu are niciun fel de opțiuni. În schimb protocolul IPv6 este prevăzut cu anteturile opționale pentru extensii. Aceste anteturi sunt: AH și ESP (neschimbate față de protocolul IPv4), hop-by-hop, routing, fragment și destination. În momentul de față protocolul IPv6 deservește un anumit număr de antete ale extensiilor. |
| Bitul protocolului antetului IP |
Codul protocolului stratului de transport sau al încărcăturii pachetului (de exemplu ICPM). |
Tipul antetului apare imediat după antetul IPv6 și utilizează aceleași valori ca și câmpul protocolului IPv4. O astfel de soluție a permis menținerea intervalelor definite pentru următoarele anteturi și a facilitat dezvoltarea în continuare a acestora. Următorul antet este antetul de transport, antetul de extensie sau ICMPv6. |
| Bait-ul tipul serviciului (Type of Service) al antetului IP |
Acesta este utilizat de către serviciile QoS și DiffServ pentru definirea clasei de mișcare. |
Definiți clasa de mișcare IPv6 cu ajutorul altor coduri. La momentul de față protocolului IPv6 nu deservește TOS. |
| Conexiunea LAN |
Conexiunea LAN este utilizată de către interfața IP pentru obținerea accesului la rețeaua fizică. Există mai multe tipuri, de exemplu Token Ring sau Ethernet. Se folosește și denumirea de interfață fizică, conexiune sau linie. |
Poate fi utilizat cu orice fel de adaptor Ethernet și se deservește prin intermediul rețelei virtuale Ethernet între partițiile logice. |
| Protocolul L2TP (Layer Two Tunnel Protocol) |
Protocolul L2TP poate fi considerat ca o conexiune virtuală PPP; acesta poate fi utilizat pe orice tip de linie. |
La fel se procedează și în cazul protocolului IPv6. |
| Unitatea MTU |
Unitatea maximă de transmitere a conexiunii este numărul maxim de baiți care pot fi deserviți de conexiunea folosită – de exemplu Ethernet sau modem. Pentru protocolul IPv4 valoarea minimă tipică este de 576. |
Pentru protocolul IPv6 limita inferioară a valorii MTU este de 1280 de baiți. Aceasta înseamnă că sub această limită protocolul IPv6 nu fragmentează pachetele. Pentru a transmite pachetul IPv6 prin conexiunea MTU sub 1280, stratul conexiunii trebuie să se împartă transparent pentru a combina din nou pachetele. |
| Netstat |
Netstat este un echipament pentru verificarea stării conexiunilor TCP/IP, a interfețelor sau traseelor. |
La fel se procedează și în cazul protocolului IPv6. |
| Translația adresei de rețea (NAT) |
Funcțiile de bază din cadrul protocolului TCP/IP, funcțiile de bază ale firewall-ului cu posibilitatea de configurare. |
În momentul de față NAT nu deservește protocolul IPv6. De fapt protocolul IPv6 nu are nevoie de NAT. Volumul mărit de adrese din cadrul protocolului IPv6 elimină problema lipsei adreselor și facilitează schimbarea numerotării. |
| Întrebare despre nod |
Nu există. |
Un echipament de rețea simplu și comod, care trebuie să funcționeze la fel ca și comanda ping, cu diferența că nodul IPv6 poate întreba un alt nod IPv6 despre denumirea DNS a hostului țintă, despre o singură adresă IPv6 dau o adresă IPv4 |
| Routing OSPF |
OSPF este un protocol de routing care este preferat în cadrul rețelelor mari autonome (în locul protocolului de routing RIP). |
La fel se procedează și în cazul protocolului IPv6. |
| Filtrarea pachetelor |
Filtrarea pachetelor constituie funcția de bază a barajului firewall inclus în protocolul TCP/IP. |
Mecanismul de filtrare a pachetelor nu deservește protocolul IPv6. |
| Comanda PING |
Comanda PING este instrumentul de bază TCP/IP pentru verificarea dacă hostul țintă este accesabil. |
La fel se procedează și în cazul protocolului IPv6. |
| Protocolul PPP |
Protocolul PPP deservește interfețele conexiunilor de modem pentru mai multe modeme și tipuri de linie. |
La fel se procedează și în cazul protocolului IPv6. |
| Porturi |
Protocoalele TCP și UDP au spații speciale pentru porturi. Fiecare port este definit prin numărul portului în intervalul 1-65535. |
În cadrul protocolului IPv6 porturile funcționează identic ca și în cazul protocolului IPv4. Deoarece există o nouă familie de adrese, au apărut patru noi spații pentru porturi. Acestea sunt de exemplu două spații 80 ale portului TCP. |
| Adrese private și publice |
Toate adresele IPv4 sunt publice, în afara adreselor din intervalele definite ca private în documentul RFC 1918 din grupa IETF: 10.*.*.* (10/8),172.16.0.0 până la 172.31.255.255 (172.16/12) și 192.168.*.* (192.168/16). Domeniile adreselor private sunt utilizate de obicei în cadrul organizațiilor. Adresele particulare nu pot fi comandate prin intermediul Internetului. |
Protocolul IPv6 are o concepție asemănătoare dar cu diferențe importante.
Adresele sunt publice sau temporare; în trecut fiind numite anonime (documentul RFC 3041). Față de adresele particulare IPv4 – adresele temporare pot fi comandate global. Alta este și motivarea – adresele de scurtă durată IPv6 pot ascunde identitatea clientului când acesta comunică (această idee se leagă de protecția intimității). Adresele temporare au o perioadă scurtă de viață și nu conțin identificatorul interfeței, adică adresa MAC anexată. În mod normal acestea nu pot fi diferențiate de adresele publice.
În cadrul protocolului IPv6 există concepția de domeniu de acoperire limitată a adresei, bazată pe definițiile domeniului de acoperire proiectate. |
| Protocolul SNMP |
Protocolul SNMP se folosește la managementul sistemului. |
La fel se procedează și în cazul protocolului IPv6. |
| Interfața API a conexiunilor |
Funcțiile API ale conexiunilor sunt metode de utilizare a protocolului TCP/IP de către aplicație. Aplicațiile care nu au nevoie de protocolul IPv6 nu sunt sensibile la schimbările de deservire a conexiunilor în IPv6 |
Protocolul IPv6 dezvoltă concepția de conexiuni, iar aplicațiile pot acum utiliza protocolul IPv6 folosind noua familie de adrese. Aceste extensii au fost astfel proiectate pentru ca aplicațiile existente IPv4 să fie absolut insensibile la schimbările legate de protocolul IPv6 și funcțiile API. Aplicațiile care trebuie să deservească concomitent mișcarea IPv4 și IPv6 sau numai mișcarea IPv6 pot fi foarte ușor adaptate, folosind adresele protocolului IPv4 bazate pe protocolul IPv6 al clientului. |
| Telnet |
Serviciul Telnet permite logarea și utilizarea de la distanță a calculatorului, la fel ca în cazul conexiunii directe. |
La fel se procedează și în cazul protocolului IPv6. |
| Urmărirea traseului |
Funcția de urmărire a traseului este instrumentul de bază TCP/IP pentru stabilirea căii. |
La fel se procedează și în cazul protocolului IPv6. |
| Straturile de transport |
TCP, UDP, RAW. |
Aceleași straturi de transport se găsesc și în protocolul IPv6. |
| Adresă nespecificată (unspecified) |
Nedefinită. |
Adresa IP folosită pe post de sursă în anumite pachete de descoperire a vecinului și în alte contexte, de exemplu în conexiuni. |
| Rețea virtuală privată (VPN) |
Rețeaua VPN (creată utilizând protocolul IPsec) permite lărgirea domeniului de acoperire a rețelelor private protejate prin intermediul rețelelor publice. |
La fel se procedează și în cazul protocolului IPv6. |
